Constanța cu de toate

Într-una din weekendul-urile de vara am ales să vizitez orașul Constanta, și nu pentru litoral.

Eram cu motorul și am ajuns acolo sâmbătă seara. Aveam planuri mari să vizitez orașul.

A doua zi de dimineață, nu cred că am apucat bine să fac o plimbare scurta de oraș, că au început problemele. Într-un viraj la stânga, pe un drum care urca, imediat după semnul de cedează trecerea, am simțit că am rămas fără ambreiaj. 

La motociclete, această situație este mult mai periculoasă decât la mașini, în special dacă ești cu ea înclinată. Am reușit să opresc, deși eram puțin îngrijorat de posibila smucitură în momentul în care iți moare motorul. În momentul acesta motocicleta nu se mai putea conduce.

Am mers pe lângă ea, până am găsit un loc de parcare mai ferit, apoi au urmat o mulțime de telefoane. Nu zic că nu am primit câteva idei interesante. Era duminică, și nu erau șanse să găsești pe cineva care să te ajute. Luni aveam munca, și chiar nu-mi doream să-mi extind vacanta cu încă o zi.

Asta se întâmpla în Centrul lor vechi, și am avut noroc să nimeresc în fata unei bănci, cu câteva camere de filmat îndreptate spre motor, fix între doi stâlpi de iluminare stradala. Am fost foarte mândru de asta.

Am lăsat motorul acolo, și am plecat cu trenul acasă, cu planul sa mă întorc peste o săptămână cu piesa respectiva, și s-o montez singur. 

O săptămână mai târziu, eram pregătit cu doua chei și un patent, așa că am plecat înapoi în Constanta. Am ajuns în oraș vineri după-amiaza. Când am ajuns acolo, deja era un om al străzii cățărat pe ea. L-am trimis la plimbare, apoi am plecat să mănânc ceva. M-am întors sa montez piesa puțin mai pe seară.

Am avut un șoc când am realizat că lumile stradale nu funcționau. Și cu siguranță nu au funcționat toată săptămână. M-am gândit puțin la ce aș fi făcut, dacă nu aș fi găsit-o acolo. Mi-am montat piesa respectiva, apoi am plecat mai departe.

Am continuat excursia către Eforie, Neptun, Olimp, Saturn și Mangalia. Am trecut granița către Bulgaria și am vizitat Balcic, Nisipurile de Aur și Varna zilele care au urmat.

Eram încă în Bulgaria și mă îndreptăm spre casa, când am primit mesaj de avertizare pentru vreme, chiar dacă nu era neapărat nevoie, pentru că vedeam cu ochi liberi înspre ce mă îndreptăm. Nori de furtuna, fulgere și tunete.

Norocul meu a fost că știam din excursiile de pe munte să ai mereu un strat de rezerva cu tine, indiferent cât de cald este afara. Nu poți ști niciodată cum se poate schimba vremea.

Cu toate astea am fost la limita. M-a prins ploaia pe drum din plin, ploua cu stropi mari, aveam vizibilitate scăzută, îmi era frig. Mașinile mă presau din spate.

M-am oprit la un moment dat la o benzinărie. Eram leoarcă din cap până în picioare. Am așteptat puțin până s-a mai domolit ploaia, și după ce mi-am mai revenit puțin, mi-am făcut curaj sa plec mai departe.

Cu chiu, cu vai, am ajuns înapoi în București, dar drumul până acasă nu a fost deloc confortabil. Am promis ca dățile viitoare să plec ceva mai pregătit. Cu toate astea, nu a fost ultima mea peripeție.